Dacă acum câţiva ani, nu existau prea multe firme care să intermedieze obţinerea actelor româneşti, astăzi acestea sunt din ce în ce mai multe. Iar mesajele de genul: „Îţi doreşti cetăţenie română, buletin sau paşaport românesc? Compania noastră vă stă la dispoziţie” răsună mai nou şi-n toate magazinele din ţară. Însă una dintre aceste reclame am auzit-o zilele trecute şi în limba rusă. Punându-mi, firesc, întrebarea: cui i se adresează această companie? Nouă – românilor basarabeni – ori cetăţenilor ruşi? Dar, aceeaşi publicitate o găsesc şi pe reţeaua de socializare Facebook. Ca şi cum am fi la piaţă. Doar că acolo se strigă: „ Hai la pepeni!”, iar aici: „Hai la cetăţenie!”
Şi, deşi reprezentanţii firmei se laudă că: „Deservim atât vorbitori de limbă română, cât şi pe cei de limbă rusă” (curios) ori „Cunoaştem şi limba română”, discuţiile de pe site-ul lor, exact md./ru, se desfăşoară mai mult în limba rusă. Iar la întrebarea unui curios dacă pentru obţinerea actelor româneşti este obligatoriu să cunoască şi limba română, altul îi răspunde că: „Important este să cunoşti măcar trei cuvinte, cât să poţi înjura!” (Frumos, nu?)
De fapt, la alt răspuns nici nu mă aşteptam, fiindcă n-am întâlnit până acum niciun cetăţean rus îndrăgostit de limba noastră sau de România. Aşa că interesul este evident. Dar, întrebarea este totuşi alta: cum devin aceștia cetăţeni români? Fiindcă legea numărul 21/ 1991 (articolul 8) spune că: „Cetăţenia română se poate acorda cetăţeanului străin dacă s-a născut şi domiciliază pe teritoriul României cel puţin opt ani. Dovedeşte prin comportament, acţiuni, atitudine loialitate faţă de statul român. Posedă limba română şi noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie. Cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.” Dar, întrucât rusul din Basarabia nu întruneşte niciuna dintre cele menţionate mai sus, sunt convinsă că aceste firme (care par a fi mai mult ruseşti) nu-i ajută pe cetăţenii ruşi să dobândească cetăţenia română, dar să o redobândească, inventându-le rădăcini româneşti. Fiindcă a redobândi înseamnă să recuperezi ceva ce ai avut. Mai mult, aceeaşi lege 21/1991 (articolul 4) spune că: „Redobândirea cetăţeniei române poate fi demarată în baza rudelor până în gradul III, care au fost născute până la 28 iunie 1940 pe teritoriul României Mari.” Deci, noi – românii din Republica Moldova – avem tot dreptul să redobândim cetăţenia română, fiindcă părinţii, bunicii şi rudele noastre s-au născut pe teritoriul statului român.
Se vede însă că ruşii din ţara noastră încearcă să demonstreze şi ei acelaşi lucru – că sunt un fel de cetăţeni pierduţi ai României, deşi ne urăsc de moarte. Sau cine ştie? Trăind pe pământul nostru zeci de ani, au început să „simtă” şi ei cumva româneşte. Motiv pentru care îşi cumpără cetăţenia română. Iar ca să fie mai convingători atunci când merg la Bucureşti să depună jurământul de credinţă faţă de statul român, declară în faţa comisiei că adevăraţii români sunt tocmai cei ce nu ştiu româneşte.
Iar, dacă aşa stau lucrurile, domnilor, nu mai văd niciun impediment să se înfăptuiască unirea. Pentru că ruşii, chiar dacă ne cunosc limba atât cât să ne poată înjura, se vor în Ţară. Deci n-ar avea nimic împotriva ei. Numai că diferenţa este totuşi una imensă! Fiindcă noi – românii basarabeni – ne dorim unirea ca să ne întoarcem acasă, iar ei – unde să le fie întotdeauna bine.
Doina DABIJA
0 Comentarii